Este inceput de octombrie si pentru prima data indraznesc sa privesc in urma. Peste cateva zile ma intorc in tara si mi se pare ca ultimele luni nici nu au existat. Dar memoria nu m-a lasat inca, stiu prea bine tot ce am trait in ultimele luni.
Mi-am inceput stagiul Eurodyssee la Concordia in iunie si timp de sase luni Franta a devenit tara mea. As fi inca un imigrant care spune asta, diferenta este ca nu sunt aici ca sa si raman.Am dorit sa traiesc intr-o tara diferita de a mea si profilul stagiului oferit de Concordia m-a incantat. Poate am vrut si sa evadez din cotidian, sa scap de rutina si de mediul in care traiesc. Si nu regret nicidecum ca am facut acest pas, experienta ultimelor luni m-a schimbat profund, cred eu in bine. Cat despre modul in care vad tara mea dupa ce am cunoscut tineri de pe tot globul, perceptia mea este alta, dar continuu sa -mi vad tara cu bune si cu rele, poate putin mai detasat. Scriu aceste randuri din dorinta de a impartasi o experienta dar si de a populariza Concordia si proiectele sale si implicit un alt mod de lucru si alte mentalitati. Franta nu este nici pe departe o tara perfecta dar o anume determinare a francezilor in a-si pastra anumite traditii si cutume explica partial de ce Franta ramane o tara puternica si stabila in ciuda problemelor sale.Am pus in randurile de mai jos ceea ce eu numesc resturi de memorie; da , scriu fara diacritice si va invit sa scrieti cu o tastatura franceza:-)
26 iunie 2010, gradinile Tuileries, Paris
Este 20.30 si stau comod pe un scaun dupa ce mi-am torturat incaltarile pe ulitele Parisului, targusor mic si cochet…In spatele meu, un arc triumfal,piramida si palatul Luvru, perfect aliniate cu fantana in fata careia ma gasesc. La sute de metri departare in fata mea vad obeliscul din Place de la Concorde, in spatele sau Arcul de Triumf, apoi in zare cartierul financiar Defense. Francezii au stiut sa castige din istoria lor si axa care uneste palatul Luvru cu centrul financiar este mai ales un simbol al consecventei si stabilitatii. Soarele iese din nori si la ora asta este inca sus pe cer. Stau linistit, parca am gasit linistea pe care o cautam de mult, stiu ca este doar un moment ratacit in timp dar este suficient cat sa ma incarc de energie. Si asa umil si modest cum sunt de fel, ma simt stapanul orasului…Merde, mi-am dat seama ca am rucsacul plin de frimituri, oare am lasat si iaurtul deschis?
3 iulie 2010, TGV -ul, romanii si Amiens
In mp 3 rasuna muzica braziliana, TGV -l taie Franta in doua, iar eu ma simt ca un nomad. Ma indrept spre Amiens spre un nou curs de formare ca sa animez mai apoi santiere internationale de voluntari, partea cea mai importanta a stagiului meu.Vad fete noi, zambete, dorinta, bucurie, oameni de prin lume adunati. Ca intotdeauna o asemenea experienta ma ajuta sa ma reconstruiesc, sa-mi vad atuurile si mai ales defectele. Incerc sa invat de la cei din jur si nu sa ma dau in petic, cum s-a mai intamplat in trecut. Si Romania nu ma lasa…
Cristelle o frantuzoaica mica si delicata, imi pune intrebari despre Romania, va studia un an arhitectura la Ion Mincu. Dimineata la micul dejun aud Buna ziua! Ce faci? Alain imi povesteste despre tuica pe care a baut-o in prima sa excursie in strainatate, intr-un mic satuc de langa Brasov. Boaz ma intreaba toate bune? Dupa o calatorie prin Maramures a inclus romana in duzina de limbi pe care le stie binisor.Trainingul este extenuant si dinamic in acelasi timp. Trezirea la 7.00, organizarea vietii cotidiene, adica 30 de insi care gatesc impreuna, isi fac singuri cumparaturi, participa la dezbateri si evaluari ce tin pana la orele 23.00. Dezbateri frustrante, pentru ca nu primesti raspunsuri prestabilite, scopul este sa filtrezi si sa te adaptezi unei infinitati de scenarii. Intre centrul de caiac canoe La Cachete si malul raului Somme, orice pauza este binevenita. La masa dupa ce Boaz vorbeste de Maramures, le vorbesc savant despre Loganul din fata centrului si despre temerea francezilor ca romanii le fura locurile de munca. Cu bune si cu rele, le vorbesc despre asta si imi iau rolul de ambasador neoficial al tarii mele in serios. Nu sunt nicidecum complexat de faptul ca sunt roman, umilinta nu face parte din vocabularul meu. Pe malul Argesului sau al Somme-ului imi pot cladi viata pe aceleasi coordonate, busola mea arata nordul oriunde!!!