Sunt în tren spre Timișoara, în noaptea de Crăciun 25 Decembrie și trebuie să aleg între un vagon gol ce mă îndeamnă la somn și un vagon mai luminos dar ceva mai animat; aleg a doua ca să fiu treaz și să cobor la capătul călătoriei cu toate bagajele.
Alegeri, alegeri! Este sfârșit de 2014 și încerc să îmi adun gândurile. Simt anul acesta ca pe un film și încerc să reconstitui cât mai multe cadre din el. Tocmai am trecut pe lângă Porțile de Fier, singura oază de lumină din drumul spre Timișoara. Trimit mesaje unor oameni alături de multe gânduri bune, așa ca de sfârșit de an!
Ascult muzică și îmi refac în gând traseul și drumurile de anul acesta: Belgrad, Lisabona,Villa de Marmeleira, Predeal, Galați, Koln, Bonn, Roma, Alba, Sinaia, Turda, Sibiu, Malta, Corbeni, Atena, Timișoara. Crâmpeie de momente, cronologie, imagini, gelato, mirosuri, aer cald, portul din Valetta, fata din Roma, piața de Crăciun din Koln mi se amestecă în minte!Un an formidabil în care am muncit, m-am pierdut printre hârtii, idei și planuri de viitor.
Citesc acum în tren ,,Joia Dulce,, de Steinbeck – am tot plimbat cartea asta prin câteva țări : a mers prin Malta în Noiembrie, a mers cu mine la Corbeni, a ajuns pe la Galați, am cărat-o în avion spre Koln via Istanbul, fără să citesc mai mult de 20 de pagini. Acum în noaptea asta de 25 – 26 Decembrie 2014, o dau gata! Este o carte despre târfe, iubire, oameni singuri sau oameni care își caută drumul, oameni liberi și oameni care iubesc.
Mă gândesc la propriul meu drum și la toți cei pe care i-am întâlnit anul acesta, la numele pe care nu le spun aici, dar cărora le datorez mult din ceea ce am învățat și am devenit anul acesta. Mă gândesc cum am fi noi oamenii dacă am fi ,,copaci tăiați,, și cineva ar citi în noi cercuri concentrice și ce urme a lăsat în noi trecerea fiecărui an!
Încerc să mă ,,judec,, obiectiv și știu că este un exercitiu imposibil, dar .. . chiar și așa, nu știu dacă să mă invidiez sau să mă compătimesc.! Multă multă muncă, multe eforturi pentru a avansa pe scara socială cumva, pentru a mă perfecționa din punct de vedere profesional, multe nopți pierdute pentru muncă, multe renunțări în plan personal, sănătate jucată la zaruri, multe aventuri faine,multe nopți albe faine, multe locuri și oameni, ,,săruturi furate,, ,multe trăiri și momente pe care nu le credeam vreodată posibile a mi se întâmpla. Încerc să văd dacă balanța s-a egalat, dar îmi dau seama că este imposibil să măsori lucruri atât de diferite, din care fiecare are un rol foarte important în viața noastră ca oameni. Mă definesc ca un călător, nici nu se poate altfel: în Ianuarie eram în Belgrad, în Martie în Lisabona, în Iunie răscoleam Ardealul, în August eram pe plajă în Grecia, în Septembrie ,,admiram,, luna și stelele lângă Colosseum, în Noiembrie eram în Malta, în Decembrie vizitam piața din Koln, întâlneam voluntari la Predeal și acum sunt din nou pe drum spre Belgrad. Simt că viața îmi dă mie și nouă tuturor, atât cât suntem dispuși să luăm și să dăm înapoi; pentru că totul are un revers și cu cât primim mai mult, cu atât trebuie să dăm înapoi, este poate o lege divină sau una pur cosmică.
Sunt așadar în tren spre Timișoara de unde voi pleca la Belgrad, mă culeg dintre gînduri și știu că o să ntâlnesc acolo prieteni vechi, închid telefonul și facebookul, mă izolez de ce a însemnat anul și mă pregătesc pentru unul nou!
Cum vreau eu să fie 2015 pentru mine? Linistit, frumos, să fiu capabil să iau și să dau vieții, să mă bucur de lucruri simple, să întâlnesc oameni frumoși în cale cu inimi deschise și minți luminate.Să iubesc și să ,,port,, viața așa cum trebuie pentru că de dulce amară, este zgomot și liniște, este culoare și beznă, iubire și durere. Să fie 2015 un an în care să călătorim cu toții frumos pe drumul vieții!

On more year is ending! I think at all the people I met this year and the places I have been. As always I surprise myelf and realise how lucky I am. And in the same time, I see how I started to develop a new habbit. I forget the bad things, the hard work, the bad people I develop a selective amnesia in such a way that I am left only with the good things, it helps a lot!

I kind of dislike holiday messages and postcards, I feel that we should remember friends just because they are friends, not because we need to do it for the holiday spirit! But in the same time, its good to see people trying to be better, more positive towards other, even for a few days!Goodluck to all of you and a happy New Year!

People don t know to make the best out of the reality of their own lives!, its one phrase from a book that I am currently reading.  And I find it more than accurate, since so many complain about what they have, without thinking of building on it. Being aware of our own realities does not mean giving up on our dreams! It just means that we need to control and use what we have, so that we can make the best of our lives!

When ever I meet new people, I become enthusiastic, I see everything in a different light! Its like I am in an Age were maps of the world are smaller, and then suddenly, the people s image of the World undergoes radical changes, and all maps and possible routes change. Every new person I meet and study thouroughly is like a new continent, a new line of the horizon. There are people that make me reconsider my path or actions in life, as well as others who bear no influence on me, and I just disregard them completely. I met this last week, happy people, sad people, troubled people, all aspiring to happiness though, despite their differencies. As always, you can never learn from books, the things that you can learn from people! So, if you need a reality check up call, if you really want to see were you stand objectively, go out there, meet someone new, a stranger, a coleague, a neighbour and lower your shields and walls, show your self and the other will mirror you as you truelly are. Since its a stranger, you have nothing to loose!

And one more lesson I learned today, is that some moments in time,never repeat themselves, so pay attention to moments that need to be taken, not postponed because they may get lost forever!

I promised myself to learn new things from every thing I do, from all those that I meet, and sometimes just to take the time to say WoW!

În mod ciudat după ce am auzit melodia asta pe care la început am displăcut-o, am realizat cât de inspirate sunt versurile, cum răspund la o temere a tuturor – singurătatea! Tot ce înseamnă, muzică, artă, carte, creație, poezie, se reduc la câteva idei, temeri, subiecte esențiale – dragoste, trădare, viață, moarte, sex, speranțe… eu, tu, restul! Și totuși ele ,,răsar,,, ies la lumină și sunt exprimate într-o mie de moduri! Și pop culture profită desigur !

Pentru că deși toți ne confruntăm cu aceste  ,,puncte,,, fiecare le trăiește diferit. Și totuși cât de simplu ar fi dacă am putea să exprimăm întotdeauna ce simțim, pe înțelesul celor din jur! Nu toți suntem poeți, muzicieni, artiști, buni la modelat fraze! Și totuși trăim, simțim, iubim și ne putem exprima fiecare în felul lui! Mă gândesc încă la faptul că dacă oamenii s-ar gândi mai mult la cât de scurtă este viața, s-ar bucura mai mult, , ar ierta mai mult, s-ar respecta mai mult,ar iubi mai mult!

Will you still love me when I’m no longer young and beautiful /Will you still love me when I got nothing but my aching soul /I know you will, I know you will /I know that you will /Will you still love me when I’m no longer beautiful!