Acest articol este o tentativă ordinară de manipulare, iar ideea de bază este: opinia mea și a ta contează mai puțin decât credem așa că hai să nu ne luăm prea în serios. Citește articolul să te convingi, sau nu îl citi ca să validezi ideea mai sus enunțată (cea cum că ideea mea nu contează; spre deosebire de a ta, a ta este!). Deci …

Cum îți dai seama dacă ești un *influențăr?* Postezi opinii pline de revoltă despre – alege tu: PSD-iști PNL-iști, USR-iști, etc – , cum că-s oameni de nimic? Spre deosebire de alții ale căror păcate le uiți ușor, că-s mai ai ‘’noștri’’? Mai pui acolo și un bou, fufă, prostovan, hoț, mandolin, etc.? Ești … Influențăr.
Ești supărat pe Greta că are, face și drege, se plimbă cu catamaranul and … shit? Ea si nu unul mai sărac, așa ca noi sau chiar din Africa, eventual un amărât jerpelit, deștept și frumos ca o cenușăreasă dintr-o telenovelă sud-americană? Ești … Influențăr.
Mama și tata te-au ținut prin facultate, acum îl citești pe Bukovski și votezi cu USR, ești hipster că ai barbă? Ești om self-made în București, într-o multinațională ”drăguță” dar ai fost îndopat cu meditații într-a doișpea și șșșt!, mama și tata din provincie încă îți mai dau bani de chirie sau de benzină? Dar le știi pe toate ca un om mare? Ești … influențăr.
Ești mare ong-ist, dar pupi niște autorități nationale sau nu, să îți dea niște finanțări obscure să mănânci și tu o friptură, ca apoi ‘’imparțialicește‘’ să înjuri partidul ‘’ălalalt’’? Așa elegant, cât să se prindă lumea dar nu prea mult? Ești știi tu ce ești.
Suntem ong-isti (observați că aici m-am băgat și eu hop țop, parșiv) si o ardem pe la conferințe simandicoase pe tema incluziunii sociale? Este ideal să privim de sus cu atitudine superioară restul plebei ca unii plimbați prin lume. Și eventual când băgăm eclerul pe sub nas și un pahar de vin, să vorbim cu dispreț de ’’țăranii aia’’ care votează de 30 de ani aceiași hoți. Dar țăranii aia nu o duc ca noi și nici nu au luxul de a sta la discuții savante, au poate copii, rate. Omg, poate unii nu au nici … Facebook! Perfect, toti muncim, învățăm mai mult sau mai puțin, facem alegeri de viață, dar să mai lăsăm noroiul pentru mlaștini și nu pentru alți oameni. Personal, îmi exprim opiniile politice, sunt uneori caustic, miștocar dar nu am jignit pe alegători, recunosc pe decidenți, da; să fim simandicoși în forul nostru interior zic, fără să semnalizăm prea mult!
Lista poate continua. Influențăr este unul care cu mult simț de răspundere judecă o altă categorie socială, înjură cu sete mizeria din politică, din societate, atâta timp cât el nu face cumva parte din categoria respectivă: nu ai vreo rudă (una pe care chiar să o simpatizezi!) plecată din țară? Atunci diaspora este de vină pentru what-evăr. Polițiștii aia grași sunt nesimțiți toți afară de Godină – poate -, unii sunt darnici și îl pun în paranteze. Pentru alții nesimțiți sunt patronii, pensionarii, tinerii, șomerii, bugetarii, bugetarii, profesorii. O categorie specială este a celor I love EU aflați la polul opus al celor care spun UE ne fură, futu-i, ambele LA FEL de spălate pe materia cenușie. Cum să iubești sau să urăști o structură competitivă, făcută pentru ca unii să fie mai bogați decât alții și în compensație programată să împartă din pradă celor rămași în urmă? Calcule și creier când vorbim de UE, nu iubire și ură, nu merită nici și nici.
Care este de fapt numitorul comun al influențărilor? Oricine este de vină, nu Eu și nu categoria cu care mă identific. Am câteva mii de persoane în lista de pe Facebook și urmărind comportamentul unora, pot să constat că petrec cel puțin câteva ore pe săptămână, venind cu opinii, idei NEGATIVE în online! Prea puțin umor, deschidere, schimb de idei, glume, bancuri. Mare parte din ce se tot distribuie este negativ. De ce?
Posibile explicații.
Interese. Este firesc ca dacă sunt de la o multinațională să țin cu un partid și să votez cu cei care fac ca societatea la care lucrez să înregistreze profit, pentru că astfel pot fi sclav până la pensie și îmi pot plăti creditul ăla în liniște. Dacă lucrez la stat … este clar! Cum clar? Păi este fix la fel, doar că atac tabăra aialaltă, a multinaționalelor care mă fură (și ce-ar fi dacă am recunoaște că ne fură și unii și alții și ce să vezi, că suntem prea mici să facem cu adevărat ceva în privința asta?!). Este absolut normal să avem preferințe politice diferite în funcție de cei care pentru moment ne promit și ne dau ceva. Toți românii se cred niște Robespierre dar de fapt, votăm după niște interese clare, așa că să nu-i judecăm pe alții, sunt de fapt si ei tot ca si noi. Dornici să le fie bine!
Dacă UE este centrul meu de interes financiar și profesional, nu o să strig M..e UE, ci mai degrabă M..e PSD și viceversa. V-ați prins? 
Plictis. Sună nasol, dar majoritatea oamenilor au o viață nu doar grea, dar și foarte plictisitoare! Dacă ai nevastă și copil și job, cu toată ziua plină, ce să faci ca să îți piperezi existența? Poate Tinder, una alta (dacă ești suficient de tânăr/ă să știi cum să folosești un telefon fără să te prindă nevasta sau soțul). Dacă ești singur, câtă bere și discuții savante să ai în Control sau în orice bodegă aiurea, cu aceleași fețe? Și atunci ce faci? Postezi opinii pe Facebook, înjuri, comentezi savant cu colegi de suferință. De fapt, mulți nu au pur și simplu ce face. Și din păcate puțini știm cum să ne folosim  pe care îl avem puținul timp liber pe care îl avem în mod constructiv.
Frustrare. Stiu multi oameni super inteligenți care au ratat un tren, o șansă, au rămas captivi unui loc, job, relații și sunt împietriți sau adormiți în viață. Oameni inteligenți, care în disperare și într-un blocaj, dau vina pe orice, oricine, dar nu pe ei, pentru că este dureros, i-ar obliga la acțiune și nu mai știu cum sau dacă mai pot, sau dacă mai vor …

Posibile soluții. Visul meu este să fiu psiholog, asta pentru că așa cum le spun tuturor cunoștințelor mele din domeniu, dacă ai o țeavă spartă în casă cauți o soluție/ori cum să repari țeava ori un instalator bun, iar dacă știi că ești defect tu însuți, te întrebi cum să te repari și vrei să devii psiholog. Dar nu știu cum cineva poate să coboare cu picioarele pe pământ și să înțeleagă că vorba își are rostul ei, dar acțiunea este și mai importantă! De exemplu:
– Verifică cât timp petreci pe rețelele sociale în medie și vei constata că ar fi timp în viața ta într-o săptămână de o plimbare, încă un telefon către cineva drag sau să citești o carte bună!

– Vrem sens, validare, dar sensul îl primim prin ce facem în viața de zi cu zi, nu din comentarii și like-uri!
– Nu-i mai judeca atât de rapid pe alții, vezi dacă nu cumva diferența în condiții de viață, interesele diferite, etc. fac ca altul să vadă lucrurile într-un mod diferit de al tău.
– Opinia ta NU CONTEAZĂ atât de mult pe cât crezi! Fii sincer cu tine însuți și vezi cât de importante sunt opiniile altora pentru tine si atunci poate poate te … lămurești. Însă conduita ta în viața de zi cu zi, da, contează!. Mulți sunt critici cu cei din jur, că o merită sau nu dar puțini își aduc aminte să mai spună și un mulțumesc sau felicitări.
– Fă-ti timp și mergi la vot, la o ședință cu părinții, la un protest pașnic, ia o hârtie de pe jos și pune-o la coș, acolo unde un nesimțit nu a pus-o, cineva va vedea gestul tău și poate învață. Mai arată și chestiile bune, caută-le, promovează-le și pe acelea. Validarea unora este mai utilă decât blamarea altora, pe hoți îi știm cu toții! 
Soluții sunt, dar tot individuale, pentru că nu toți suntem la fel. Ia un pix, o foaie și gândește – te la viața ta, la acțiunile tale, la ce iubești, ce dorești. Ăsta este un pas important, îți ia câteva minute, câteva ore, sau mult mai mult. Dar nu este timp pierdut! Deloc.