Probabil sentimentul unei primăveri timpurii, ca și faptul că sunt astăzi exact la jumătatea stagiului meu aici în Atena, mă fac să fiu astăzi optimist !Mai am 21 de săptămâni din propria mea odisee elenă. M-am eliberat zilele trecute de un volum considerabil de muncă, astfel că sunt dispus la visare dar și la o analiză personală.Când mă gândesc la experiențele din ultimii ani și la ultimele luni din viața mea aici în Atena, îmi aduc aminte de oameni deosebiți, de întâmplări plăcute și de revederi cu haz. Din ce în ce mai mult, realizez că într-adevăr fiecare om este o lume și este mai important să descoperi oameni și nu pietre, ruine sau lumini de orașe fără somn chiar dacă și asta aduce un plus de condiment vieții! Mi se pare ciudat că trăiesc în Atena departe de casă, într-un mic apartament înconjurat de cărți românești, că aud în fiecare dimineață clopotul de la biserica ortodoxă desigur din Micras Asias, că ridic telefonul și mă întâlnesc cu scriitorul Monica Săvulescu Vouduris, că știu că sunt români de toate felurile în Atena!

Ies seara prin oraș, rătăcesc pe lângă Acropole sau stau cu prieteni la o bere în Monastiraki, dau cu mopul, fac cumpărături, mă duc la spălătoria automată din colț, mă duc la un film, iar dau cu mopul, merg la birou, gătesc, spăl, admir , exist, fac multe pentru că viața e cu bune și nebune una singură! Fac lucruri pe care toți le facem și reușesc ca după câte un interval de muncă sau de lipsă, să mă regăsesc pe mine și să fiu optimist din nou. Sunt acum la birou și ascult melodiile voluntarilor Imago Mundi, cu care lucrez pentru noi proiecte. Sunt conștient de faptul că fiind profesor, lucrător de tineret, vânzător de vise și idei contra fonduri UE, am profitat de o mie de oportunități, am întâlnit mii de lumi, unele abia formându-se altele spre fine și dornice să împartă cu alții prin ce au trecut. Am simțit de atâtea ori că este mai bine să cedez momentului să las viața doar să curgă pe lângă mine și să renunț să controlez torentul, dar de fiecare dată și după fiecare ezitare am continuat să lupt cu… apele, cu viața și lumea. Nu știu ce îmi rezervă viața, nici voi nu știți. Folosiți însă optimismul, este drogul cel mai ieftin și mai puțin nociv. Salutări din Atena, din Orient, din Balcani, din orașul cu lumini multe și somn puțin!