Am privit zilele acestea zilele acestea stiri online despre Romania. De la cateva mii de km departare, vezi altfel tara cu bune si cu rele. Nu pot deasemenea sa nu spun ca de fapt tot ce se intampla este un joc si ca de fapt am impresia ca suntem cu totii manipulati de intregul esicher politic. Dar tocmai pentru ca poate imi lipseste informatia, inteleg de ce oamenii din diaspora NU ar trebui sa voteze. Sunt in Franta, doar de cateva luni si vad zilele acestea in Lyon, mii de oameni protestand contra reformei pensiilor. Si imi aduc aminte de o zi de iunie, cand cu alti colegi de la Scoala 19 din Pitesti am iesit la o manifestatie mai degraba formala, desi miza era reprezentata de salariile si viata noastra.
Colegii mi-au spus ca unii profesori au preferat sa ia o suma infima de bani pentru ziua aceea, decat sa ia atitudine, indiferent cat de anemica. Ma intreb cu amaraciune cu cata lasitate se plang astazi aceiasi oameni de faptul ca salariile le-au fost drastic reduse.
Si ma gandesc de unde diferenta in modul de a reactiona. Poate ca francezii au avut gratie istoriei, timpul sa-si dea seama ca dincolo de vorbe dulci, democratia este si o confruntare dura intre grupuri de interese, si da ,si intre bogati si saraci. Individualismul exista si aici, dar in anumite momente oamenii vad ca interesul comun este si interesul lor.
Din pacate pe romani ii uneste deocamdata doar foamea, este supremul motor care poate aduce unitatea de moment; de aici si expresia draga multora o sa explodeze mamaliga. Dar totusi sunt convins ca lucrurile se pot schimba, dar in timp, dupa ce oamenii invatati sa fie slugi si indragostiti de dictonul capul plecat sabia nu-l taie , se vor rari pe cale naturala si vor mai usura bugetul de pensii al tarii noastre iubite. Cat despre puterea actuala, vorbele sunt de prisos, nu exista un cavaler salvator, solutia este sa luam atitudine de la cel mai mic nivel, sa sanctionam orice atitudine aroganta din partea autoritatilor, sa nu ne lasam manevrati de nimeni. Sunt hotarat sa nu tin capul plecat niciodata, nicaieri, nici in Romania nici aiurea. Si invatoarea Cristina Anghel care face greva foamei, desi dezaprob forma extrema de protest, in felul ei face acelasi lucru.
Poate lasii care s-au bucurat la cativa lei acum cateva luni, ar trebui sa se incline in fata acestui gest curajos, nebunesc, stupid, inutil si nobil. Pentru toti acei romani care nu se lasa calcati in picioare de sefi, politicieni, si nu se vand pentru cativa lei, pentru acei oameni care se chinuie prin strainatati pentru copiii lor, pentru acei oameni minunati care lupta zi de zi cu viata, sunt mandru ca sunt roman. Sau poate sunt doar prost ? ? ?
