Craciun Fericit, Merry Christmas, Feliz Navidad, Joyeux Noël, Καλά Χριστούγεννα,

Feliz Natal,Boldog Karácsonyt, Veselé Vánoce, 메리 크리스마스 , Glædelig jul, Hyvää Joulua, Gleðileg jól 

メリークリスマス, Priecīgus Ziemassvētkus, Linksmų Kalėdų, С Рождеством, З Різдвом

So many languages, one reality.. its Christmas, its the end of the year and everybody just wants to feel good and has hope for a better New Year!!!

[slideshow]

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=7Wf6R4zCp5k&w=560&h=315]

[slideshow]

Cad din nou în butoiul de amintiri sau ca o terapie personală, privesc la ce a fost plăcut în trecut ca să privesc mai optimist spre viitor. Sâmbătă am fost la Drăganu la Fundaţia Compartir pentru Ziua Europeană a Tineretului. Am fost mai mult participant decât organizator şi am resimţit bucuria de a lua parte la o activitate cu tineri pentru tineri. Şi ştiu că împreună cu prieteni şi colegi am luat parte la momente mai mult decît ok.

 Până una alta, ca un fotograf stresant ce sunt, mai arunc aici câteva poze din mulţimea de poveşti Imago Mundi. Baftă!

Privesc pozele şi îmi dau seama că au trecut 7 ani de când sunt profesor.  A fost alegerea mea să fiu profesor şi tocmai pentru că ştiu că este posibil să am alte opţiuni pe viitor, privesc cu nostalgie şi cu bucurie trecutul. Am crescut alături de cei cărora le-am fost profesor, mi-am creat oportunităţi sau am ştiut să profit de cele care mi-au ieşit în cale!

Am învăţat de la colegii mei şi de la cei alături de care am dezvoltat multe idei, am aflat că singur nu poţi face nimic – ai mereu nevoie de cei din jur, am evoluat datorită oamenilor care mi-au ieşit în cale. Că nu am avut bani mulţi? Că am întâmpinat greutăţi? Că nu mă aştept la recunoştinţă din partea altora? Cred că asta e viaţa, nu este nici o garanţie că ar fi fost un paradis dacă aş fi ales alt drum. Pentru o vreme am dorit să mă impun, să fiu altfel, poate am fost …. arogant. Între timp am învăţat multe, uneori viaţa m-a trosnit bine ca să aflu unele lucruri. Prin ceea ce am făcut am învăţat lecţii de viaţă, am suferit dar nu inutil  şi am avut momente frumoase, am trăit. [slideshow]

Am avut o discuţie zilele trecute cu câţiva copii. I-am întrebat Ce înseamnă să traieşti?, Ce este viaţa pentru tine? Întrebări dificile pentru oricine, mai ales pentru suflete de 14 ani. După câteva glume, ezitări şi vânătoare de cuvinte am primit câteva răspunsuri timide: Să realizez ceva, Să mă distrez, Să fac lucruri care îmi plac… Am detaliat, am încercat să aflu cât mai multe de la ei.

Privesc acum acel moment şi mă gândesc la faptul că dacă fiecare şi-ar pune aceste întrebări mai des, viaţa ar avea mai mult sens. Sau poate lipsa unor răspunsuri ne sperie într-atât, încât evităm întrebările incomode. Aşa că zilele acestea mă întreb pe mine însumi : Ce înseamnă viaţa?, De ce trăiesc?

PS: Aflu în fiecare zi că cele mai importante călătorii sunt cele în adâncul meu şi nu în lumea largă. Să călătoriţi frumos !

Dupa un 1 decembrie pe care il simt trist, ma intreb de ce atatia oameni sunt dezamagiti de Romania? Indiferent unde te afli, tot roman ramai. Cine este dezgustat de Romania are implicit si un complex de inferioritate.

Tara asta cu bune si cu rele a continuat sa existe prin vointa locuitorilor ei si 1 decembrie 1918 e un simbol al acestei vointe, altfel trecutul ne-ar fi inghitit de mult. In trecut o atitudine ca cea de astazi ne-ar fi facut sa disparem de harta, astazi nu mai este posibil, dar sa fim o colonie, o pata gri, un popor stigmatizat de ceilalti, controlati din exterior, da. Istoria e incurcata, o tara e ca viata unui om, atatia factori contribuie la evolutia si structura pe care o dobandeste de multe ori sufera schimbari bruste. Romania nu este un concept abstract si nu este Romania politicienilor. Este suma cetatenilor ei si arata asa cum majoritatea doreste.

Stam si criticam pe la colturi, privim grevele la televizor si apoi ii injuram pe nenorocitii care ne taie salariile, comentam emisiunile de prost gust dar le privim, ne vaitam ca e mizerie, dar aruncam gunoaie pe jos ca si asa este mult jeg deci ce mai conteaza unul in plus?Vrem sa-i belim pe politicieni, dar nu ne ducem la vot si nu iesim in strada, ne plangem de sefi dar ii pupam in dos pana nu mai avem saliva. Este o Romanie a lipsei de actiune, dar eu unul nu ma plang, am invatat deja ca oriunde esti trebuie sa-ti misti curul si sa-ti aperi drepturile. Si pentru ca poate sunt un mare egoist inteleg acum ca uneori trebuie sa lupti alaturi de altii pentru a-ti proteja propriile interese. Si sa ajuti mereu pe altii, rasplata vine mai devreme sau mai tarziu, sub o forma sau alta, deci nu vorbim de altruism, care chiar este un concept abstract .

Ne complacem si ne multumim cu vietile noastre marunte, stam in case si nu reactionam. Sunt dezamagit de faptul ca la un miting nu se aduna mai mult de cateva mii de oameni, dar sute de mii stau si privesc la, televizor, sunt dezamagit de mizeria de pe strazi si de atitudinea pe care romanii o au fata de sefi.

Politicienii se ridica incet, incet pe scara sociala si politica, nu sunt cocotati acolo de Dumnezeu, sunt rezultatul unei dinamici sociale, unor mentalitati si atitudini. Sunt adusi acolo de micile lasitati ale fiecaruia dintre noi . Nu o sa-mi fie scarba ca sunt roman atata timp cat o sa incerc sa fac macar cateva lucruri :

– o sa votez mereu, macar sa aleg un idiot mai rasarit din oferta existenta ;  nu o sa mai stau Niciodata in casa cand aud ca cineva protesteaza pentru un drept care mi se cuvine si mie ; nu o sa accept Niciodata sa-mi critice cineva poporul, suntem 22 de milioane, nu suntem toti imputiti, curve si hoti ca sa spun ca mi – scarba, nu vreau sa fiu pus in oala cu toti si sa fiu facut jegos ; nu o sa ma mai uit la emisiuni de prost gust si la curvele care ne sfideaza si ne spun cu cine se fut ; nu o sa mai plec niciodata capul in fata unui functionar care ar indrazni sa ma sfideze ; nu o sa mai aprob niciodata critici la adresa sefilor, o sa sfatuiesc oamenii sa vorbeasca direct cu respectivul, e mai sanatos decat sa vorbesti pe la colturi .

Dupa cateva mici gesturi din astea, ma voi simti mai bine in pielea mea, dar sunt unul din 22 de milioane. Indiferent unde esti, daca ai trait in Romania esti roman, nu poti sa te autoizolezi si sa privesti de sus, sa spui ca ti-e scarba de de ceilalti . Sunt lucruri de care fiecare este capabil, nu e greu, viata e asa cum este, nu ar trebui sa simtim si gustul umilintei, cel al saraciei e de ajuns, nu ? La Multi Ani Romanie, cu bune si cu rele!

[polldaddy poll=4184283]

[slideshow]

Summer of 2010 meant a mountain of events, a multitude of people from all over the world and memories i will treasure for ever. And ofcourse for the picture to be complete, love is stronger then ever:-)

The internship at Concordia through the Eurodyssee programme means a six months experience in France, international volunteers camps and a life test for me. In june i did not know what to expect, now my internship is getting closer to its end. The most relevant experiences were the camps from La Motte Servolex and Crolles.  Altough i came here to learn more about french ways, culture and non governmental organisations, i had the nice surprise of seeing the world through the people i met.

Volunteers from France, Spain, Germany, Serbia, Ukraine, Switzerland,South Coreea, Pakistan, Japan, Turkey and hope i did not forgot some country, made my world better, helped me to know my self better and to learn more about other cultures. In a way the world came to me, instead of me going around the world.

I just want to say thanks to all the people i met this last months, some of them left nice memories and some made me judge things from a different perspective!!!

Este inceput de octombrie si pentru prima data indraznesc sa privesc in urma. Peste cateva zile ma intorc in tara si mi se pare ca ultimele luni nici nu au existat. Dar memoria nu m-a lasat inca, stiu prea bine tot ce am trait in ultimele luni.
Mi-am inceput stagiul Eurodyssee la Concordia in iunie si timp de sase luni Franta a devenit tara mea. As fi inca un imigrant care spune asta, diferenta este ca nu sunt aici ca sa si raman.Am dorit sa traiesc intr-o tara diferita de a mea si profilul stagiului oferit de Concordia m-a incantat. Poate am vrut si sa evadez din cotidian, sa scap de rutina si de mediul in care traiesc. Si nu regret nicidecum ca am facut acest pas, experienta ultimelor luni m-a schimbat profund, cred eu in bine. Cat despre modul in care vad tara mea dupa ce am cunoscut tineri de pe tot globul, perceptia mea este alta, dar continuu sa -mi vad tara cu bune si cu rele, poate putin mai detasat.  Scriu aceste randuri din dorinta de a impartasi o experienta dar si de a populariza Concordia si proiectele sale si implicit un alt mod de lucru si alte mentalitati. Franta nu este nici pe departe o tara perfecta dar o anume determinare a francezilor in a-si pastra anumite traditii si cutume explica partial de ce Franta ramane o tara puternica si stabila in ciuda problemelor sale.Am pus in randurile de mai jos ceea ce eu numesc resturi de memorie; da , scriu fara diacritice si va invit sa scrieti cu o tastatura franceza:-)

26 iunie 2010, gradinile Tuileries, Paris

Este 20.30 si stau comod pe un scaun dupa ce mi-am torturat incaltarile pe ulitele Parisului, targusor mic si cochet…In spatele meu, un arc triumfal,piramida si palatul Luvru, perfect aliniate cu fantana in fata careia ma gasesc. La sute de metri departare in fata mea vad obeliscul din Place de la Concorde, in spatele sau Arcul de Triumf, apoi in zare cartierul financiar Defense. Francezii au stiut sa castige din istoria lor si axa care uneste palatul Luvru cu centrul financiar este mai ales un simbol al consecventei si stabilitatii. Soarele iese din nori si la ora asta este inca sus pe cer. Stau linistit, parca am gasit linistea pe care o cautam de mult, stiu ca este doar un moment ratacit in timp dar este suficient cat sa ma incarc de energie. Si asa umil si modest cum sunt de fel, ma simt stapanul orasului…Merde, mi-am dat seama ca am rucsacul plin de frimituri, oare am lasat si iaurtul deschis?

3 iulie 2010, TGV -ul, romanii si Amiens

In mp 3 rasuna muzica braziliana, TGV -l taie Franta in doua, iar eu ma simt ca un nomad. Ma indrept spre Amiens spre un nou curs de formare ca sa animez mai apoi santiere internationale de voluntari, partea cea mai importanta a stagiului meu.Vad fete noi, zambete, dorinta, bucurie, oameni de prin lume adunati. Ca intotdeauna o asemenea experienta ma ajuta sa ma reconstruiesc, sa-mi vad atuurile si mai ales defectele. Incerc sa invat de la cei din jur si nu sa ma dau in petic, cum s-a mai intamplat in trecut. Si Romania nu ma lasa…

Cristelle o frantuzoaica mica si delicata, imi pune intrebari despre Romania, va studia un an arhitectura la Ion Mincu. Dimineata la micul dejun aud Buna ziua! Ce faci? Alain imi povesteste despre tuica pe care a baut-o in prima sa excursie in strainatate, intr-un mic satuc de langa Brasov. Boaz ma intreaba toate bune? Dupa o calatorie prin Maramures a inclus romana in duzina de limbi pe care le stie binisor.Trainingul este extenuant si dinamic in acelasi timp. Trezirea la 7.00, organizarea vietii cotidiene, adica 30 de insi care gatesc impreuna, isi fac singuri cumparaturi, participa la dezbateri si evaluari ce tin pana la orele 23.00. Dezbateri frustrante, pentru ca nu primesti raspunsuri prestabilite, scopul este sa filtrezi si sa te adaptezi unei infinitati de scenarii. Intre centrul de caiac canoe La Cachete si malul raului Somme, orice pauza este binevenita. La masa dupa ce Boaz vorbeste de Maramures, le vorbesc savant despre Loganul din fata centrului si despre temerea francezilor ca romanii le fura locurile de munca. Cu bune si cu rele, le vorbesc despre asta si imi iau rolul de ambasador neoficial al tarii mele in serios. Nu sunt nicidecum complexat de faptul ca sunt roman, umilinta nu face parte din vocabularul meu. Pe malul Argesului sau al Somme-ului imi pot cladi viata pe aceleasi coordonate, busola mea arata nordul oriunde!!!

For one week in february people for 14 countries invaded Paris, to debate the situation of migrants in Europe, thanks to France Amerique Latine, Gerard and Luciana, and ofcourse the Grundtvig programme that made it all possible!

For me, meeting people from so many countries, each one with different stories was a great experience. And i saw the problem of migration in a more personal and somehow more clear way.

I also remember the Babel tower that we made and all the moments we spend knowing each other. So thank you for the memories, to you, the ones who for a  week in february were also parisians !

Vizualizare album complet