Articolul acesta este o sumă de supoziții în fapt, pentru că nu știm în aest moment prea multe despre viteza cu care va începe implementarea noii generații de programe. Câteva certitudini:
- Bugetul pentru exercițiul bugetar 2021 – 2027 este de 26.2 Miliarde de Euro, o creștere seminificativă de la bugetul de 14.7 miliarde de Euro. Programul va continua cu siguranță și acele proiecte deja aprobate cu organizații din UK având roluri de coordonator sau partener se vor desfășura în condiții normale.
- Mobilitățile fizice ale tinerilor dar și ale lucrătorilor de tineret au un rol major în construcția noilor propuneri de finanțare ce vor fi depuse în viitorul apropiat prin acțiunile noului program;
- Procesul de acreditare al organizațiilor aplicante va asigura în teorie un fast – track pentru organizațiile aplicante. Acest pas poate fi însă la fel de simplu văzut ca un ”extra step” pe care îl vor executa gradual toate organizațiile.
- Există o determinare politică majoră pentru acest proiect și ca o opinie personală, Brexit a ajutat cumva, acest instrument în domeniul Educației dar și al coeziunii UE fiind unul foarte cunoscut publicului larg, în comparație cu alte programe. A fost astfel folosit și ca pârghie mediatică în lupta Brexit!
- Să nu uităm dimensiunea reală a acestui program în marea schemă a lucrurilor: 1 800 de mii de miliarde este bugetul total al Uniunii Europene pentru perioada 2021 – 2027, incluzând aici și pachetul uriaș de măsuri destinate diminuării efectelor pandemiei de COVID-19 asupra economiei EU. Erasmus+ este totuși un program mic, dar al cărui buget s-a dublat aproape în mod neașteptat.
Incertitudini:
- Când va începe noul program pe bune? Personal cred că va începe foarte târziu. Cu Asociația Imago Mundi suntem parteneri în aproape 14 mobilități pentru tineret care ar fi trebuit să se desfășoare în 2020 și nu prea sunt optimist că se vor desfășura nici în 2021! La modul realist în 2021 nu se știe dacă se vor implementa multe dintre finanțările contractate în 2019, dar apoi cele depuse în 2020!
- Organizațiile mici sunt cumva la pământ și mă refer aici la organizațiile din Estul Europei cu precădere, pentru care Erasmus+ este cumva singurul program mai consistent. Foarte mulți tineri facilitatori începători sau pasionați de Educație se văd obligați să se reorienteze profesional pentru că se bazau pe activități de training internaționale ca freelancers, clădind rețele de suport, sprijin și colaborare care le permitea să își asigure existența făcând ceea ce le place.
- Organizațiile mid și bigger size din Vestul Europei, cele profesioniste și cu structuri, angajați etc, nu erau oricum interesate de program din cauza resurselor considerate insuficiente alocate forței de muncă. Acestea au acces la alte surse de sprijin la nivel național foarte consistente, așa cum se întâmplă cu ONG-urile din UK. Să nu uităm că peste 500 000 de oameni s-au oferit voluntari pentru NHS la începutul pandemiei! După un interval pe care îl putem defini cumva ca ”pauză forțată” în implementare, multe dintre aceste organizații vest – europene ar putea decide că programul nu mai este ofertant.
- Menționam într-un podcast în Martie 2020 că probabil și după pandemie, interesul tinerilor și disponibilitatea de a participa de exemplu la mobilități se va reduce drastic din mai multe motive: teama de infectare, a lor sau indusă de familii reticente și cu membri mai vulnerabili, șomajul în rândul tinerilor (nu prea mai ai chef de plimbare dacă nu ai bani de o cafea măcar!), ruperea acelei „țesături sociale„ care încurajau mobilitatea și schimbul de idei și experiențe.
Concluzii nu prea sunt multe, dar unele proiecții pur subiective pot emite:
Programul E+ 2021 – 2027 va fi de fapt un program pentru 2022 primăvara – 2027 iarna 😊 Organizațiile se vor ”cerne”! Rămân cele puternice și cele mid level, care își mențin o rețea puternică și care vor trece rapid peste această etapă. Dacă la modul realist,nu se vor include costuri de personal consistente pentru desfășurarea unor proiecte noi, într-o perioadă de timp previzibilă de 1-2 ani calitatea proiectelor va scădea în loc să crească.
Impactul Covid – 19 asupra E+ cu toate domeniile sale de acțiune, formare vocațională, învățământ și tineret, precum și sport și universități, este devastator. Obiectivele sunt ambițioase, finanțarea este generoasă raportat la trecut, dar realitățile arată un semi – faliment al celor „conectați„ la această sursă de finanțare pentru educație, în condițiile în care UE va tremura (din nou) la șocurile induse de o nouă criză economică ce va afecta fix pe unii dintre cei mai importanți beneficiarai acestui program, tinerii vulnerabili cărora le vor lipsi timpul, resursele și energia pentru a se implica!