Spun că sunt și profesor de Istorie, pentru că în ultimii ani activitatea mea de dascăl a fost mai mult în plan secund. Am lucrat în domeniul ONG, pentru British Council, programe europene, chestii  mai cu „staif„ bla bla… Am ales totuși să revin și la catedră din 2018, dar cu jumătate de normă. Tot la țară unde am predat cu ceva întreruperi din 2005 până în prezent practic. Îmi plac copiii de la țară de acolo, încerc să fac ce pot, dar am trecut de mult de faza idealismului și vorbelor mari. Fac cât pot, mai mult decât unii, CLAR mai puțin decât alții.

Sunt destul de conectat pe social media și văd și valea plângerii și oameni care se laudă că au găsit soluții la predatul online și nebunia de acum. Unde suntem  eu și colegii mei din  comuna Mălureni, Arges, colegii mei din mediul rural din toată țara în filmul acesta? Sincer nu prea îmi știu rolul bine încă.  Am 9 ore de predare pe săptămână și de la începutul pandemiei, știind că practic la țară 1 din 2  elevi cel mult au acces la internet pe bune, nici nu m-am obosit să predau vreo oră până la sfârșit de aprilie. Cei de la recorder.ro au un reportaj înfiorător de  realist despre situație:Şcoala online în ţara offline: „Dacă n-au semnal acasă, ies două uliţe mai încolo“ Alți colegi de limba engleză, română, matematică etc. au încercat și așa cum a fost posibil și cu cine, au făcut câteva ore încă înainte de ”obligativitatea„ impusă la sfârșit de Aprilie. Îi felicit la modul sincer! Eu NU am făcut-o. Probabil mi-am căutat și găsit ușor și scuze și am zis că mai bine dau prioritate altor lucruri decât predatului online pentru câțiva copii. Ăsta sunt …

M-am conformat cerințelor și obligativității relative de la sfârșit de aprilie și am făcut deja 9 ore de online în săptămâna 27 Aprilie – 3 Mai, după ce a reușit școala și colegii cu lupte grele și sute de mesaje, telefoane, comunicări cu părinți să seteze platforma adservio și să începem orele. Și câtă muncă de comunicare a implicat setarea acestor platforme: părinți, diriginți, profesori. Experiența mea online, după doar câteva ore:

–          Adservio este o platformă cumva comunistă (nu știum cum sunt altele), merge să comunici video și audio doar one to one, sau tu vorbești ceilalți ascultă, adică s-a schimbat profesorul care desemnează copilul care răspunde rigid, cu un sistem online în care profesorul vorbește online și ceilalți ascultă tăcuți. Numai că acum elevii pot să și doarmă în timp ce tu vorbești cu alt elev. Am clase cu 4-5 elevi! DA, atât de mulți, ceilalți mulți fără acces la net sau/și de etnie romă, nici nu sunt pe platformă. Cum este să predai unui grup de 20-30 de elevi online? Este crunt, asta aud de la toți colegii din rural și urban. Si practic frecție la un picior de lemn:

– Am convenit cu elevii mei cei  mulți, 4-5 la clasă, să folosim și altceva: zoom, etc. A mers mai bine și conectați la adservio așa de formă, ne-am mutat pe Zoom unde am putut măcar să ne auzim și să vorbim toți unii peste alții, ca la școală! O elevă a reușit în prima din cele 2 ore pe care le am cu ei săptămânal, să intre online din grădină că în casă nu avea semnal bun la telefon. Telefon da, că laptop de unde. A doua zi nu a mai reușit să intre. Să mai spun că avem și elevi cu CES, cum credeți că o fi online cu ei?

– NU i-am pus pe elevi să scrie nici un cuvânt cu pixul, cu o clasă nici nu am reușit să fac mare lucru, fiind prima oră în care am intrat pe adservio. Le-am trimis elevilor filmulețe, am căutat prezentări succinte ale unor teme, am încercat să discut cu fiecare, astfel încât să își audă vocea și să îi audă pe ceilalți. Le-am simțit plictisul, dorința de a face ceva, de a ieși din izolarea mentală și fizică în care se află. Unii deja au obosit, un  elev a trimis deja o învoire spumoasă dirigintelui, motivând că îi vine un laptop în 4-5 săptămâni sau o lună și ne caută el când poate reveni online!

Soluții, ce am încercat / voi încerca să fac? Am renunțat de mult ca la Istorie mai ales să îi pun pe copii să memoreze otova tot felul de chestii. Am elevi super inteligenți, dar și unii care cât sunt ei de cuminți, nu pot sau nu vor. Așa că la orele normale, predau esențialul și discut, problematizez, le cer să facă legături  între evenimente, cauză, efect. Am rămas șocat acum câțiva ani când am realizat că ei nu știu să formuleze întrebări. O fi ăsta semn de analfabetism funcțional? Așa că ei formulează des întrebări la orele mele și ca atare încep să mai înțeleagă ceva din ce citesc. Am renunțat la obiective înalte, îmi propun ca fiecare să rămână cu ceva cât de puțin și cel care poate mai mult și vrea, să aibă uneltele necesare. Vă invit la țară, unde unii copii vin la școală că li se dă lapte și corn și mai iau și de la colegii mai norocoși porția, vă invit să faceți performanță cu ei. Cu metode fancy și șmechere, cum aud pe la conferințele și cursurile pe la care particip prin toată Europa. Basme!

Cum am adaptat și voi adapta abordarea asta la online? Nu îi pun sub nici o formă să scrie lecția cu pixul în fața unui ecran. Le dau materiale pe care le găsesc online, sau le creez singur, vorbesc cu ei, așa cum pot și mă pricep. Am început să folosesc aplicația mentimeter, care ca și kahoot, dă un anumit dinamism. Dar ia timp și practic îmi dau seama că de fapt noi și elevii suntem încă în faza la care învățăm cum să folosim diverse chestii și unelte online. Imi bat capul cu 5-6 elevi maxim, dar să faci asta cu 20-30 cum fac colegii mei, înseamnă de fapt să predai despre online și nu despre materia ta în sine, pentru o perioadă bună de timp. Nu este nevoie să fim specialiștii lui pește, putem să facem fiecare ce putem, cum putem, este mai bine decât nimic, dar să ținem cont și de psihicul și realitatea situației în care se găsesc elevii noștri.

Pe termen mediu, avem o șansă. Să ne ajutăm reciproc!  Pe edupedu.ro, pe digitaliada. ro, pe didactic. ro, pe livresq, pe n platforme, apar tot mai multe materiale puse la dispozitie de profesori inimoși, care pot fi adaptate și folosite de fiecare profesor, pentru a preda celor care pot să fie online. Ceilalți copii nu există! Sunt copiii sacrificați de părinți, școală, autorități care au dat bani pe festivaluri, mici și orice în anii precedenți, în loc să facă minime investiții pentru elevii mai amărâți. Pentru cei mulți de la țară, online-ul este un vis. De ce spun atunci că avem o șansă? Pentru că materialele puse la dispoziție de profesori faini, ne pot ajuta să ne facem treaba mai bine cu cei care pot fi totuși online, iar la toamnă când recuperăm materia pentru cei mulți, le dăm acolo niște chestii printate și profităm de faptul că am trecut prin materie cu o parte din ei și DISCUTĂM, vorbim mult cu ei, ne concentrăm pe cei care nici nu au fost în online. Implică un efort uriaș de timp să pregătești materiale singur, mult  mai puțin timp însă ca să adaptezi ceva existent. Și ne putem concentra pe ce este important, să dialogăm cu elevii.

Este OBLIGATORIU învățământul online? Ce putem face? Ca profesori, suntem într-o nouă etapă în care trebuie să învățăm lucruri noi. Și nu este ușor. Elevii sunt deprimați maxim, părinții la fel.

Pe hârtie și 6% pentru educație este obligatoriu, nu?! Cum să fie obligatoriu să ții online un copil de 7-8 ani, 6 ore online? Nu se poate! Cum să fie obligatoriu să pui un profesor de 65 de ani cu probleme de vedere să stea online 6 ore? S-a dat o lege prin care cadrul didactic se pensionează la 65, dar nu știu dacă o lege care să îl oblige și să fie sănătos și cu vederea bună ar merge! Cum să faci ore de sport online? Adică îl ții n ore online și mai adaugi și o oră de sport online?  Cum obligi de exemplu un cadru didactic care poate are doi-trei copii în dotare și cheltuielile aferente, să își transforme casa în secție de IT și să aibă o mie de laptopuri, din ce bani? Cum să ții online o zi întreagă pe copiii care nu știu nici să țină pixul în mână fără părinte lângă el? Și dacă părintele muncește?

Există o soluție, respectăm legea așa cum o respectă și cei care ne conduc, adică mai din părți. Facem ce este omenește posibil și ca profesori și ca elevi! 4 ore pe zi cu elevi de clasele I-IV? NU, facem 1-2 ore ținând cont de limitări, de capacitatea reală a copiilor, de disponibilitatea părinților, etc. Ești profesor la gimnaziu, pentru elevi de clasa a VIII-a cu examenul în față? Dacă ai o disciplină ne-esențială, ții cont de asta!  Ești elev de liceu și ai BACUL? Să știi că media ta se va încheia oricum, este un ordin care reglementează asta, cere-le profesorilor informații, sau intră aici pe edupedu.ro: ULTIMA ORĂ Cum se vor încheia mediile elevilor de la învățământ primar până la liceu, pentru fiecare situație în parte, document trimis de minister școlilor. Așa că intră online la orele la care poți și ai un interes, cum ar fi un examen care se apropie.

Ești profesor la țară și ai copii care  au net doar pe telefon? Folosește whatsappul și trimite-le ceva materiale acolo celor care au telefon și pot să vadă ceva măcar pe mobil. Discută cu ei când și când, dacă poți, mai ales dacă le ești diriginte. Să fim flexibili, așa ne adaptăm la nebunia de acum. Normele sunt generale, soluțiile sunt însă individuale, altfel  nu avem cum să rezistăm.