Este clar, suntem toți online acum și inclusiv Netflix a cedat solicitărilor Comisei Europene de a reduce streaming HD pentru a nu se prăbuși traficul de net! Pandemia ne-a izolat în case, a redus și diminuat și așa fragilele legături sociale, pentru că oricum deveneam o societate însingurată social. A crescut exponențial vânzarea de gadget-uri gen căști, camere, etc. , fix pentru a ne adapta și a lucra mai eficient de acasă. Eu însumi am început să mă adaptez și sunt mult mai interesat de achiziționarea unor echipamente, programe software și mă pregătesc să îmi dezvolt competențe în platforme, comunicare online, etc.

Și cu toate acestea ca formator, profesor și cumva ”părerolog” în chestii legate de domeniul educației și al proiectelor europene, spun că interacțiunea în educație, dorința oamenilor de a învăța cu sens și într-un cadru apropiat cu căldură și conexiune umană vor crește în noul context! Online-ul va redeveni și trebuie să rămână, deși cu importanță probabil crescândă, un mediu secundar pentru învățare, prioritate trebuie să aibă învățarea alături de alții! În ciuda titlului, nu cred este vorba de o competiție, mai degrabă vreau să subliniez de ce este importantă pe viitor o schimbare chiar în modul în care învățăm la modul tradițional!

Pe 8 Martie am desfășurat la Imago Mundi, asociația pe care o conduc, ultimele ateliere din primăvara asta. Au fost o surpriză absolută! Un atelier despre teatru impro, o întâlnire de lucru cu profesori despre programul Erasmus+, un altul despre feminism, violență în familie, conflict între sexe și generații. Așa cum se întâmplă în ultima vreme, ”show-ul” a fost condus de tineri care au gestionat atelierele, au condus discuțiile. Voluntarii si profesorii de la Imago Mundi sunt principalul tezaur al asociatiei, cei care mișcă lucrurile. Profesori și tineri nemaipomeniți care au  avut fix cadrul necesar pentru a interacționa, pentru a dezbate idei. Ultimul atelier, cu 30 de tineri discutând despre feminism și de aici despre n”!” alte subiecte trebuia să țină o oră și jumătate, a ținut aproape trei până la urmă! Și m-am întrebat, de ce? Ce i-a făcut pe acești tineri să stea atâta timp împreună într-o zi de duminică?  Bun, răspunsul este simplu și complex în același timp: audiență și oameni cu idei diferite de ale lor, un spațiu în care discută cu oameni din afara cercului lor;  alt mediu decât școala unde în ciuda bunelor intenții ale profesorilor, se face deseori doar predare nu și învățare în sine; cel mai important factor, INTERACȚIUNEA umană, lucru cu care într-o epocă a tehnologiei, nu mai suntem învățați. În Occident însingurarea umană este tot mai mare și România ca toate țările est-europene, a preluat trendul.

Abilitățile deja dobândite de formatori, educatori, profesori care deja și-au ”făcut mâna” și știu să ghideze oameni în procesul de învățare vor fi esențiale după această criză care va dura mult. Sper de asemenea că în noul context vedete vor fi mai ales medicii, cercetătorii, neglijați până acum în detrimentul unor celebrități fără nici un impact.  Nu mă îndoiesc nici acum de memoria scurtă a oamenilor, cu toate acestea în mod categoric, un anumit procentaj din populație își va schimba comportamentul, va învăța lecțiile necesare din pandemie. Pentru ceilalți sosirea la un moment dat a unor medicamente, vaccine, va crea o barieră mentală, oamenii vor lăsa acest episod în urmă. Dar cu ce preț, inclusiv pentru sănătatea mentală? Activitățile de coaching, activitățile de consiliere psihologică pentru indivizi și grupuri, necesitatea recreării unor lanțuri de încredere în domenii unde lucrul în echipă este important,  vor fi esențiale pe un orizont de 2-3 ani după acest moment.

Cât despre activitățile umane față în față, utilizarea cumva în exces, de nevoie, a online-ului acum, ar trebui să aibă să aibă totuși și un impact pozitiv prin reinterpretarea a ceea ce este mai important de făcut cu elevii și cu tinerii la catedră sau în alte contexte de învățare. Deja ca profesor într-o mică comunitate rurală, unde la modul cel mai sincer, pentru mulți copii a ști să scrie și să citească este deja o mare realizare (cauze știute, mai ales în rural) pe când alți elevi  din aceeași clasă învață și țintesc direct spre licee de top, la ora mea de Istorie, îmi rezerv 5-10 minute să discutăm despre teme conexe sau orice alt lucru care să îi pună în contextul de a-și exprima idei. Resping total ideea că acumularea de informații este greșită, pentru că au copiii smartphones: este absolut esențial ca un tânăr să știe și să memoreze lucruri, altfel nu poate trece la conceptualizări și analize mai profunde ale unor fapte, fenomene, procese – . Dar CLAR si CATEGORIC trebuie să conștientizăm că trebuie să îi învățăm pe tineri să discute, să argumenteze, să se dezbată, să accepte opinii diferite de ale lor, trebuie să îi învățăm să spună o vorbă bună, să se privească în ochi, să se îmbrățișeze, să comunice real cu ceilalți. Online-ul își are limitările lui  și sunt convins că după această criză (gravă, dar nu în top  comparativ cu altele prin care a trecut omenirea, dar una categoric inedită) că noi cei care îi adunăm și mobilizăm pe oameni (formatori, psihologi, profesori, ong-iști) vom avea și mai multe de făcut pentru a-i uni cumva din nou pe oameni, pentru a reface țesăturile sociale care ne unesc!