Sunt român și ca atare prin călătoriile mele prin Europa, cu ong-uri, cocktailuri, hârțologie și hipstereală din asta, port o etichetă pe care cred eu că o schimb, în bine, în toate interacțiunile cu cei care îmi ies în cale. Nu scriu cu mândrie pe Facebook că-s mândru că sunt român ca apoi să înjur x sau y categorie de români. Port eticheta de român, o etichetă cam pătată pe ici pe colo de faptele reprobabile ale unor compatrioți, pete care însă pentru oamenii cu minte la cap nu sunt suficiente să acopere și oamenii buni.
Am aflat deja în ultimele zile că: imigranții români îi urăsc pe ceilalți imigranți, că vesticii îi urăsc pe toți imigranții în general, că bucureștenii îi urăsc pe provinciali și viceversa, ba chiar că pakistanezii din Londra au ură față de imigranții din Estul Europei care vin și le fac concurență la angajare și că mulți indieni, etc. cu cetățenie și drept de vot au votat cu entuziasm pentru Brexit. Din fericire, tabloul descris de mine nu este pe deplin generalizat și discursul aparține doar unor oameni din categoriile menționate mai sus.
Subiectul migratiei este prea complex, dar reduc la minimum prezentarea unui tablou așa cum îl văd eu desigur, pe câteva coordinate:

Tu ca imigrant român, poti să-I înjuri pe alți imigranți cât vrei. Ești fix în ”găleată” cu ei. Realitatea din mințile unora nu o vei schimba niciodată: cetățean UE sau nu, musulman sau creștin, contează mai puțin – ești imigrant, ai adus cu tine nesiguranță și infracționalitate. Nu contează că nici un român nu s-a aruncat în aer; este suficient un viol, o crimă comisă de un co-național și pam. Nu încerca să te extragi din ecuația asta că nu are rost: pentru oamenii deschiși nu ai fost niciodată în ea, pentru cei frustrați, rasiști, xenofobi, închistați, nu ieși decat dacă îți schimbi numele, cetățenia și ascunzi trecutul și punct.
Migranții români vs. cei străini sau fenomenul Ditrău. Cam în majoritatea familiilor de români (afară de cei care înjură Diaspora, probabil frustrați că lor nu le trimite nimeni bani, glumesc) există un ”sri-lankez” al altora. Un român/româncă, ce strânge gunoiul, calcă, spală, clădește case sau vindecă străini. Oamenii aceștia nu au plecat din România că vroiau să invadeze pe cineva ci că vroiau să le fie mai bine. Ce să vezi, există și dintre români, criminali, hoți, curve, care au plecat și au ucis, violat, etc.
Migranții sunt nașpa, totul este o Conspirație. Bun, suntem și noi în rândul lumii, că avem 5 milioane de conspiraționiști! NU, nu este o conspirație, ci  o tendință. Noi oamenii avem în mod natural tentația de a personaliza curente, fenomene, sisteme. Dau un exemplu: noi românii cumpărăm masiv din supermarket și ne uităm la preț mai întâi, la calitate și doar apoi la țara de proveniență; pentru că producătorii din afară sunt subvenționați de zeci de ani, deseori produsele lor sunt mai ieftine decat cele autohtone. Conspiră românii care nu cumpără și nu gândesc românește? NU, pur și simplu își urmăresc interesul buzunarului lor.
Venim la migranți: localnicii cer bani mulți, populația de localnici tot scade, că nu mai face nimeni copii, roboții produși pe scară largă nu sunt (încă) pe liniile de asamblare. Ce facem? Luăm niște săraci să vină să ne facă muncile, și pe cele de jos și pe cele înalt calificate, eventual luăm și doctori fără să plătim și costurile pregătirii lor. Este conspirație? NU, este pur și simplu calcul PRAGMATIC.
Îi luăm dar ce facem cu ei? Dacă cer drepturi ca și localnicii? Există soluție, pe de o parte îi luăm în brațe, pe de alta, permitem în continuare munca la negru, etc – din nou sistemul și interesele fac dualitatea asta posibilă. Avem și oameni plățiți, dar încă prost, ținem presiune și pe autohtoni. Tot ca un proces de la sine, apar partide de extremă dreaptă care în mod natural atrag simpatii și voturi de la locuitorii nemultumiți. Fără migranți, parte din rațiunea extremiștilor de a fi nu ar exista. Dar dar dar, o să spuneți: criminalitate crescută, sărăcie, pe alocuri mizerie.
Uniunea Europeană per ansamblu are o populație de 500 de milioane și o pondere de 17 % din economia planetei. Vin la modul pragmatic și spun: mor 100, 1000, 10 000 de oameni din atentate teroriste, sunt violate niste femei, sparte niște case și ce dacă? Miile de miliarde de Euro, masina de făcut bani impersonală alimentată de motoarele individuale ale lăcomiei noastre, trec peste potențiale victime așa cum trec peste miile de oameni ce mor anual prin prescrierea unor medicamente și tratamente greșite din industria medical, de exemplu. Poate fi ceea ce tocmai am spus, un argument usor de utilizat de rasiști? Aici este problema, că ceea ce am spus nu este un argument, ci o realitate obiectivă, care există și face ca migrația, date fiind beneficiile să continue în ciuda costurilor politice si de alt fel.
Bineînțeles că nu putem accepta orice, bineînțeles că migrația ca fenomen trebuie ținută sub control, că nu se pot deschide granițele pentru milioane. Există vot, opinii, organizații, modalități de a ne face vocali. Influențăm totuși, chiar dacă în mică măsură, mersul lucrurilor. Dar să mergi otova așa și să spui că toți sri-lankezii, toți rușii, whatever, toți migranții sunt malefici, este inutil. Lumea este un loc cinic și pragmatic și răbufinirile de ură sunt la fel de inutile precum aruncatul săgeților către soare cand este eclipsă (chestie specifică unor triburi). Mai dau aici un exemplu pe care îl știu bine: o zonă centrală din Atena a fost invadată de migranți și consumatori de droguri și nimeni nu a făcut nimic. Două consecințe: 1. Prețurile imobilelor din zonă au scăzut dramatic și cine trebuia să cumpere a cumpărat și o face în continuare – când va veni momentul, polițiștii vor veni cu bastoanele și vor face ”curat”. Consecința 2: Zorii Aurii, partid fascist a crescut si mai mult; drept urmare, de frica ascensiunii unor nazisti pe bune la putere, majoritatea populatiei s-a intors la aceleasi partide care i-au băgat în criză. Azi Zorii Aurii au dispărut ca mișcare relevantă, unii lideri sunt la pușcărie, partidele vechi sunt tot la putere. OBIECTIV INDEPLINIT, caz de manual despre cum folosești migrația în lupta politică.
Stânga neo-marxistă versus dreapta fascistă. Aruncă un produs pe piață și or să apară și amatori să îl cumpere sau încerce, garantat. Așa și cu ideile. Am rămas șocat de aberațiile cu părinte 1 si părinte 2, sau cand la o conferință ni s-a spus să ne adresăm cu termenul de persoană nu cu woman and men. Dar știu categoric că așa cum se întâmplă cu produsele aruncate pe piață, unele or să fie adoptate de publicul larg, altele or să rămână de nișă și foarte bine ar fi. Doamne ajută că extremiștii fasciști din Europa de Vest nu vor reuși niciodată, sper, să îi trimită înapoi acasă pe toți cei 5 milioane de români înapoi în țară; nu aș vrea să le aud pe pensionarele de pe Calea Moșilor înjurându-i să se ducă înapoi de unde au venit :Nu de la mă-ta băh, ci de la spaniolii și italienii voștri. Ne-ați lăsat baltă și acum vreți casă și locuri de muncă la noi în oraș?
Să nu uităm că pentru unele din aberațiile astea există oameni plătiți. Fascistii din AfD german câștigă funcții, subsidii, influență, neo-marxistii din nu știu ce ong, câștigă și ei bani, d-na Marine Le Pen si familia ei o duc bine tot vânzând idei și iluzii. Și pentru că unii, majoritatea sunt de bun simț și o tot dau cu pace în lume și justiție social într-o lume dominată de ban, apare unul cu o idee măreață, gen we are all persons. Și automat, ce este nou, bun sau nu, apare în față și generează discuții negative sau pozitive și acei oameni câștigă oricum, cel puțin notorietate.

Deci: votati, implicați-vă dacă nu vă convine ceva, dintr-o luptă pe un câmp de bătălie al ideilor va ieși o situație acceptabilă pentru majoritate. Și dacă întâlniți un sri-lankez, rus, chinez sau ce o fi mama lui, fiți la fel de înțelegători pe cât sunt alții cu românii: evaluați ”produsul”, puneți doar apoi eticheta și vedeți dacă merită respins sau apreciat.