La începutul lunii mai am fost în Grecia. Insule idilice, vreme bună, oameni ok, dar și criză, incertitudine, și …refugiați. Într-o țară deja cu mari probleme, sute de mii de refugiați au rămas pentru luni de zile blocați între Turcia fericită să scape de o parte dintre ei (sunt 2,2 milioane de refugiați sirieni acolo) și Europa (care în opinia mea, prin deciziile politice a contribuit la ce se întâmplă în Orient) care ba vine cu un discurs integrator, ba nu știe cum să scape de ei mai repede. 

Am trecut zilele acelea prin stația de metrou Syntagma, la câțiva zeci de metri de Parlamentul elen. O expoziție de caricaturi, pe tema refugiaților mi-a atras atenția. Pasagerii din metroul atenian, deveniți întîmplător vizitatorii acestei expoziții, priveau cu liniște și cu respect desenele. Le-am privit, am simțit mesajul artiștilor, am simțit ca toți cei de acolo emoția, și am încercat să înțeleg. Nu știu dacă aceste desene sunt disponibile și online, așa că am pozat cum m-am priceput cu telefonul meu nu foarte performant. Sper să fie un moment de reflecție și pentru alții acum. Nu uitați niciodată să spuneți mulțumesc pentru ceea ce viața v-a oferit , nu uitați că alții nu sunt atât de norocoși…