Sunt în tren spre Timișoara, în noaptea de Crăciun 25 Decembrie și trebuie să aleg între un vagon gol ce mă îndeamnă la somn și un vagon mai luminos dar ceva mai animat; aleg a doua ca să fiu treaz și să cobor la capătul călătoriei cu toate bagajele.
Alegeri, alegeri! Este sfârșit de 2014 și încerc să îmi adun gândurile. Simt anul acesta ca pe un film și încerc să reconstitui cât mai multe cadre din el. Tocmai am trecut pe lângă Porțile de Fier, singura oază de lumină din drumul spre Timișoara. Trimit mesaje unor oameni alături de multe gânduri bune, așa ca de sfârșit de an!
Ascult muzică și îmi refac în gând traseul și drumurile de anul acesta: Belgrad, Lisabona,Villa de Marmeleira, Predeal, Galați, Koln, Bonn, Roma, Alba, Sinaia, Turda, Sibiu, Malta, Corbeni, Atena, Timișoara. Crâmpeie de momente, cronologie, imagini, gelato, mirosuri, aer cald, portul din Valetta, fata din Roma, piața de Crăciun din Koln mi se amestecă în minte!Un an formidabil în care am muncit, m-am pierdut printre hârtii, idei și planuri de viitor.
Citesc acum în tren ,,Joia Dulce,, de Steinbeck – am tot plimbat cartea asta prin câteva țări : a mers prin Malta în Noiembrie, a mers cu mine la Corbeni, a ajuns pe la Galați, am cărat-o în avion spre Koln via Istanbul, fără să citesc mai mult de 20 de pagini. Acum în noaptea asta de 25 – 26 Decembrie 2014, o dau gata! Este o carte despre târfe, iubire, oameni singuri sau oameni care își caută drumul, oameni liberi și oameni care iubesc.
Mă gândesc la propriul meu drum și la toți cei pe care i-am întâlnit anul acesta, la numele pe care nu le spun aici, dar cărora le datorez mult din ceea ce am învățat și am devenit anul acesta. Mă gândesc cum am fi noi oamenii dacă am fi ,,copaci tăiați,, și cineva ar citi în noi cercuri concentrice și ce urme a lăsat în noi trecerea fiecărui an!
Încerc să mă ,,judec,, obiectiv și știu că este un exercitiu imposibil, dar .. . chiar și așa, nu știu dacă să mă invidiez sau să mă compătimesc.! Multă multă muncă, multe eforturi pentru a avansa pe scara socială cumva, pentru a mă perfecționa din punct de vedere profesional, multe nopți pierdute pentru muncă, multe renunțări în plan personal, sănătate jucată la zaruri, multe aventuri faine,multe nopți albe faine, multe locuri și oameni, ,,săruturi furate,, ,multe trăiri și momente pe care nu le credeam vreodată posibile a mi se întâmpla. Încerc să văd dacă balanța s-a egalat, dar îmi dau seama că este imposibil să măsori lucruri atât de diferite, din care fiecare are un rol foarte important în viața noastră ca oameni. Mă definesc ca un călător, nici nu se poate altfel: în Ianuarie eram în Belgrad, în Martie în Lisabona, în Iunie răscoleam Ardealul, în August eram pe plajă în Grecia, în Septembrie ,,admiram,, luna și stelele lângă Colosseum, în Noiembrie eram în Malta, în Decembrie vizitam piața din Koln, întâlneam voluntari la Predeal și acum sunt din nou pe drum spre Belgrad. Simt că viața îmi dă mie și nouă tuturor, atât cât suntem dispuși să luăm și să dăm înapoi; pentru că totul are un revers și cu cât primim mai mult, cu atât trebuie să dăm înapoi, este poate o lege divină sau una pur cosmică.
Sunt așadar în tren spre Timișoara de unde voi pleca la Belgrad, mă culeg dintre gînduri și știu că o să ntâlnesc acolo prieteni vechi, închid telefonul și facebookul, mă izolez de ce a însemnat anul și mă pregătesc pentru unul nou!
Cum vreau eu să fie 2015 pentru mine? Linistit, frumos, să fiu capabil să iau și să dau vieții, să mă bucur de lucruri simple, să întâlnesc oameni frumoși în cale cu inimi deschise și minți luminate.Să iubesc și să ,,port,, viața așa cum trebuie pentru că de dulce amară, este zgomot și liniște, este culoare și beznă, iubire și durere. Să fie 2015 un an în care să călătorim cu toții frumos pe drumul vieții!