În mod ciudat după ce am auzit melodia asta pe care la început am displăcut-o, am realizat cât de inspirate sunt versurile, cum răspund la o temere a tuturor – singurătatea! Tot ce înseamnă, muzică, artă, carte, creație, poezie, se reduc la câteva idei, temeri, subiecte esențiale – dragoste, trădare, viață, moarte, sex, speranțe… eu, tu, restul! Și totuși ele ,,răsar,,, ies la lumină și sunt exprimate într-o mie de moduri! Și pop culture profită desigur !
Pentru că deși toți ne confruntăm cu aceste ,,puncte,,, fiecare le trăiește diferit. Și totuși cât de simplu ar fi dacă am putea să exprimăm întotdeauna ce simțim, pe înțelesul celor din jur! Nu toți suntem poeți, muzicieni, artiști, buni la modelat fraze! Și totuși trăim, simțim, iubim și ne putem exprima fiecare în felul lui! Mă gândesc încă la faptul că dacă oamenii s-ar gândi mai mult la cât de scurtă este viața, s-ar bucura mai mult, , ar ierta mai mult, s-ar respecta mai mult,ar iubi mai mult!
Will you still love me when I’m no longer young and beautiful /Will you still love me when I got nothing but my aching soul /I know you will, I know you will /I know that you will /Will you still love me when I’m no longer beautiful!
